Cantecul Fortunei. Saga familiei Rizzoli - Chiara Bianchi

Cantecul Fortunei: Saga familiei Rizzoli / Il canto della fortuna. La saga dei Rizzoli de Chiara Bianchi este povestea extraordinara a unui copil nascut in saracie care reuseste, prin munca, inteligenta, perseverenta si un strop de noroc, sa construiasca unul dintre cele mai importante imperii editoriale si cinematografice din Italia secolului XX.

Dar dincolo de succesul spectaculos al lui Angelo Rizzoli, romanul este, inainte de toate, povestea unei familii. O familie care iubeste, sufera, pierde, spera si merge mai departe, purtand din generatie in generatie valorile care au  stat la temelia unei constructii impresionante.

Actiunea urmareste aproape intreaga viata a lui Angelo Rizzoli, din copilaria petrecuta la Institutul Martinitt din Milano, unde ajunge la doar opt ani din cauza saraciei extreme in care traia familia sa, si pana la sfarsitul vietii sale, in 1970. Este o calatorie care se intinde pe aproape un secol si care ii poarta pe cititori prin toate marile transformari ale Italiei moderne: de la inceputul industrializarii si cele doua razboaie mondiale, pana la perioada  prospera a „miracolului economic” din anii '50 –  '60 care a insemnat inaugurarea metroului din Roma, aparitia legendarului Fiat 600, si aparitia televiziunii publice RAI in 1954. 

Tot in aceasta perioada, familia Rizzoli preia conducerea clubului AC Milan, marcand una dintre cele mai glorioase etape din istoria sa, care culmineaza in 1963 cu castigarea Cupei Campionilor Europeni – o premiera pentru o echipa  italiana.

Impletind destinul familiei Rizzoli cu transformarile sociale, economice si culturale ale Italiei de-a lungul secolului XX, Chiara Bianchi construieste in aceste pagini o fresca vibranta a unei epoci si portretul unei dinastii care a  lasat o amprenta profunda asupra istoriei Italiei. Rezultatul este o lectura captivanta si emotionanta, care depaseste granitele unei simple biografii si ofera o perspectiva ampla asupra ambitiei, succesului, iubirii si fragilitatii  umane.

Chiara Bianchi s-a nascut in orasul portuar Taranto, situat in sudul Italiei, pe coasta Marii Ionice. Are o diploma in Litere si o specializare in Muzicologie. Locuieste la Berlin, unde lucreaza ca editor freelancer, colaborand cu  diverse reviste si bloguri culturale. Primul sau roman, Cantecul Fortunei (2024), a castigat Premiul BPER Armonia, Premiul pentru Literatura de Afaceri si Premiul Massarosa, dar si o serie de aprecieri pozitive din partea unor  publicatii prestigioase precum: Vanity Fair care il numeste „Un roman extraordinar” sau Corriere della Sera care scrie despre el ca este: „O poveste aproape centenara despre evenimente private si publice, care urmareste parcursul unei  vieti de succes in Italia secolului trecut.”

Cu Angelo Rizzoli, fiul Giudittei Tamburini, portareasa si calcatoreasa de meserie, facem cunostinta in februarie 1897, cand acesta paseste pentru prima oara in incinta Institutului Martinitt, institutia care avea sa-i devina casa pana  la implinirea varstei de 18 ani, cand isi va incepe drumul independent in viata. Angiulin poarta niste pantaloni peticiti, mult prea mari pentru el, pantofi de adult care il obliga sa mearga „ca o rata”, in timp ce capul lui arata „ca o  bucata de svaiter”, in care portiuni rase se amesteca cu suvite lungi de par. Aici numele nu este atat de important. Mai important este numarul pe care il primeste: 412, care ii va fi brodat pe camasi, pe sosete, pe chiloti, pe absolut  tot. 

Desi este doar un copil speriat si flamand, in Angiulin se pot intrezari inca de pe acum mugurii barbatului de succes care va deveni. Astfel, el nu se lasa intimidat de marea schimbare din viata lui, si vede in spatele rigorilor  institutiei ceva ce pana atunci ii lipsise: siguranta unei mese zilnice si sansa de a primi o educatie. In plus, in scurt timp ajunge sa se descurce atat de bine in noul mediu, incat reuseste sa stranga si mici „cadouri” pentru mama si  surorile lui, pe care li le ofera atunci cand are voie sa mearga in vizita. Este vorba despre niste oua pe care ele le vor decoji „de parca ar fi niste bomboane, cu ochii plini de fericire.”

RECENZII