Psaltirea apocrifa a dreptului Iov - Dumitru Ichim

Editia a II-a, revazuta si adaugita. Prefata de Aurel Sasu

Poezia lui Dumitru Ichim vine catre noi dintr-un miez de noapte, ascuns lumii de lacatul tacerii. De la jefuirea pomului din rai, pana la trezirea in auzul slavei dumnezeiesti, drumul launtric al omului a fost o lunga pribegie in nadejde si o deprindere cu razvratirea sufletului facut primejdiei cetate. Nu e, totusi, in adancul acestor lamentatii psaltice, arghezianul gust otravit pentru pradarea piezisa a sfinteniei, ci fericita memorie culturala a iubirii, a comuniunii in duhul tainei si a nepatrunsului talharit de presimtirea radacinii de lumina. Asceza inimii cantand si „ispita de zbor” insamantata lutului din noi sunt cele doua bolti nedespartite ale inceputului de bezna. Acel inceput pe care Iov il invoca, in disperarea lui, ca mormant al limanului de pace. Fara sa stie ca, intr-o zi, mormantul acela va fi gol, ca vesmintele trupului cazut se vor face albe ca zapada, ca painea gemetelor lui se va frange ca semn al invierii si ca intunericul zilei blestemate se va face lumina din lumina.
Psaltirea apocrifa a parintelui Dumitru Ichim este o tulburatoare pledoarie lirica pentru deschiderea omului spre desavarsirea, vesnicia si deplinatatea asemanarii lui cu Dumnezeu. Prin „dezbracarea de trup”, prin „putrezirea ranilor”, cum spune Ioan Scararul, si prin contemplarea Treimii revelate. Metaforic, ingenuncherea in cuvant si ravna locuirii in propria iubire. Fiindca istoria timpului este povestea restaurarii fiintei in gratia vointei si a inceputului divin. O tragic-inefabila ingemanare de vise, caderi, aripi si eternitati.
Aurel Sasu