Jocul didactic in invatamantul primar - Romanescu Camelia

       Pentru  contribuţia  deosebită pe  care o aduce  în instruirea  şi  educarea  copiilor, jocul  constituie  o  componenta  a  învăţământului  primar. În  primul  rând pentru  că jocul  răspunde  particularităţilor  de  vârstă  ale  şcolarilor  mici  şi  în  al  doilea  rând  pentru  că elementul  distractiv  pe  care îl  conţine  stimulează  interesul şi  curiozitatea  copiilor  pentru  învăţare.

    Jocul  didactic  este  un  important  mijloc  de  educaţie  care pune  în  valoare  şi  antrenează capacităţile  creatoare  ale  şcolarului. Rolul  şi  importanţa jocului  constă  în  faptul  că  el facilitează  procesul  de  asimilare, fixare  şi  consolidare  a cunoştinţelor.  Datorită  caracterului  său  formativ, jocul  influenţează  dezvoltarea  personalităţii  elevului.

     Jocul  este   puntea  ce  poate  uni  şcoala  cu  viaţa, activitatea  ce-i  permite  copilului  să  se  manifeste  conform  naturii  sale, să  treacă  pe  nesimţite  la munca  serioasă. Datorită  faptului  că elevul  acumulează  sentimentele  şi  interesele, îşi  structurează  operaţiile  şi  acţiunile  fără  a  resimţi efortul, învăţarea  prin  intermediul  jocului  se  realizează  economicos  şi  eficient.  De  aceea jocul  este  considerat  azi, în  teoria  pedagogică, ca  modalitate  de asimilare  a  realului  la  activitatea  proprie ( Jean  Piaget ), asigurând  elevului  largi  posibilităţi de  activism  intelectual. Jucându-se, coopilul  reuşeşte să  asimileze  realităţile  intelectuale, astfel  acestea  rămân  exterioare  inteligenţei  copilului. 

        În  joc, copilul  transpune  realitatea  obiectivă, în  special  realitatea  socială.  Evident,  nu  este  vorba  de  o  reproducere identică  a  realităţii, ci, în  joc, copilul  transfigurează obiectele, fenomenele, relaţiile, ceea  ce  presupune  capacitatea  de  simbolizare, de  abstractizare, capacitate ce  nu   poate  forma  decât  prin  exerciţiu, în  acelaşi  timp, procesele  senzoriale.

      Prin  joc, copilul îşi  îmbogăţeşte  viaţa  afectivă  şi, în  acelaşi  timp, dobândeşte  în  mod  progresiv  capacitatea  de  a-şi  stăpâni  emoţiile. El  învaţă să  reacţioneze  sincer, pozitiv  sau  negativ, faţă  de  ceea ce  este  bun, frumos, moral şi  faţă  de  ceea  ce  e  rău, imoral. Copilul  găseşte  cea  mai  eficientă recompensă  în  însuşi  faptul  de  a  se  juca.  Latura  voliţională  este  intens   solicitată în  joc.  În  acest  sens  jocul cu  reguli  devine  o  metodă de  maximă  eficienţă. 

      Eficienţa  jocului  depinde  de  cele  mai  multe  ori de  felul  în  care  învăţătorul ştie să  asigure  o  concordanţă  între  tema  jocului  şi  materialul  didactic  existent, de  felul  în  care  ştie  să  folosească  cuvântul  ca  mijloc  de  îndrumare  a  elevilor  prin întrebări, răspunsuri, indicaţii, explicaţii, aprecieri.